Yakuza – mafia japoneza
Sub influenta filmelor americane cu gangsteri, mafiotii Yakuza au ajuns sa poarte costume negre si ochelari fumurii. Nu acestea sunt insa simbolurile traditionale ale legaturilor lor cu crima organizata, ci elaboratele tatuaje corporale si practica Yubitsume, ceremoniala sectionare a degetului mic. Dar nici pentru Yakuza vremurile nu mai sunt ce-au fost.
Lui Mizuta inca nu-i vine a crede. Trecut de 70 de ani, bossul familiei mafiote Mizuta-gumi marturiseste ca in 50 de ani de cariera n-a mai vazut asa ceva. "Este din ce in ce mai dificil pentru noi sa angajam oameni." Si nici recuperarea datoriilor parca nu mai merge la fel de usor precum mergea. "In loc sa plateasca, oamenii suna imediat la politie. Si, ce-i mai incredibil, in cafeneaua de peste drum nici nu ne mai lasa sa intram." Asezat confortabil in fotoliul de piele din biroul sau de la ultimul etaj al unei cladiri anonime din Tokio, in districtul Shibuya, bossul Yakuza deplange si comertul cu armament, devenit un soi de misiune imposibila. "Acum trebuie sa tinem cu dintii de ceea ce ne-a mai ramas pentru razboaie." 20 de membri ai gruparii sale sunt la zdup, asistentul lui personal s-a ales cu o condamnare de sapte ani pentru trafic de amfetamine, iar pe 13 dintre "fratii" cu state vechi, trecuti de 60 de ani, a fost nevoit sa-i concedieze, pentru ca devenisera prea lacomi. Cei patru tineri "locotenenti" aflati in jurul lui, toti cu functii de conducere in clan, par fiorosi, dar ce folos, ei nu mai sperie cu adevarat pe nimeni. Pentru prima oara in cinci secole, mafia japoneza trece printr-o reala criza de identitate. Pe vremuri se bucura de un statut cvasioficial, dar, odata cu adoptarea legii impotriva crimei organizate, in 1992, numeroase clanuri "cu traditie" (considerate oficial case de ajutor reciproc, cu blazoane si carduri de vizitatori pentru membrii lor) au intrat in ilegalitate.
Lui Mizuta inca nu-i vine a crede. Trecut de 70 de ani, bossul familiei mafiote Mizuta-gumi marturiseste ca in 50 de ani de cariera n-a mai vazut asa ceva. "Este din ce in ce mai dificil pentru noi sa angajam oameni." Si nici recuperarea datoriilor parca nu mai merge la fel de usor precum mergea. "In loc sa plateasca, oamenii suna imediat la politie. Si, ce-i mai incredibil, in cafeneaua de peste drum nici nu ne mai lasa sa intram." Asezat confortabil in fotoliul de piele din biroul sau de la ultimul etaj al unei cladiri anonime din Tokio, in districtul Shibuya, bossul Yakuza deplange si comertul cu armament, devenit un soi de misiune imposibila. "Acum trebuie sa tinem cu dintii de ceea ce ne-a mai ramas pentru razboaie." 20 de membri ai gruparii sale sunt la zdup, asistentul lui personal s-a ales cu o condamnare de sapte ani pentru trafic de amfetamine, iar pe 13 dintre "fratii" cu state vechi, trecuti de 60 de ani, a fost nevoit sa-i concedieze, pentru ca devenisera prea lacomi. Cei patru tineri "locotenenti" aflati in jurul lui, toti cu functii de conducere in clan, par fiorosi, dar ce folos, ei nu mai sperie cu adevarat pe nimeni. Pentru prima oara in cinci secole, mafia japoneza trece printr-o reala criza de identitate. Pe vremuri se bucura de un statut cvasioficial, dar, odata cu adoptarea legii impotriva crimei organizate, in 1992, numeroase clanuri "cu traditie" (considerate oficial case de ajutor reciproc, cu blazoane si carduri de vizitatori pentru membrii lor) au intrat in ilegalitate.
Deveniti din eroi nationali niste simpli criminali, membrilor Yakuza inca le place sa spuna ca se trag din acei machi-yakko (un soi de functionari civili) care aparau orasele si satele de temutii kabuki-mono; acestia din urma, cete de razboinici samurai aflati "la pensie", care, dupa o lunga perioada de pace si prin urmare de "somaj", treceau prin foc si sabie intreaga Japonie. Machi-yakko nu erau in general la fel de bine antrenati si echipati precum kabuki-mono; in timp, cei dintai au ajuns sa fie considerati un fel de Robin Hood ai Japoniei, multe legende si istorii slavindu-le eroicele ispravi. Este insa mult mai probabil ca actualii Yakuza sa nu fie altceva decat continuatorii acelor bakuto (jucatorii de jocuri de noroc) si tekiya (vanzatorii ambulanti) din secolul al XVII-lea. Desi legale, ocupatiile acestora iscau probleme teritoriale pe care, in decursul vremii, Yakuza le-a transat prin formarea de clanuri. O lume mica, in care codul Otokogi al onoarei era respectat cu sfintenie. Otokogi inseamna "spiritul omului" si este legat de responsabilitatea de a-l proteja pe cel slab si intreaga societate impotriva tulburarilor civile. Yakuza a luat in stapanire lumea entartainmentului, a controlat criminalitatea si i-a primit in sanul sau pe toti inadaptatii si proscrisii, considerati un fel de rau necesar. Imaginea evocata de un Yakuza tipic ramanea totusi aceea a unui gangster "sufletist". La sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial insa, lucrurile au inceput sa se schimbe. Clanurile Tekyia si Bakuto s-au infratit pentru a-si extinde activitatile, care includeau acordarea de protectie, prostitutia, comertul cu arme, tranzactiile de pe piata neagra, arbitrajul conflictelor generate de disputele asupra mostenirilor ori titlurilor de proprietate si recuperarea de debite.
Lasata dupa razboi in voia sortii, Japonia incepea sa simta nevoia unei forte politienesti. Pentru ca le era la indemana, dar si gratie puterii lor financiare, membrii Yakuza s-au infiltrat in cercurile politice si economice, implicandu-se in opere publice sau afaceri imobiliare si devenind treptat indispensabili. In cele din urma, economia subterana administrata de Yakuza prin santaj si violenta a paralizat lumea businessului. Colapsul economic din 1990 a declansat o cascada de scandaluri, in urma carora influenta mafiei li s-a dezvaluit japonezilor in adevarata sa amploare: existau 100.000 de membri afiliati la 24 de asociatii piramidale principale, fiecare construita de cate o familie dupa structurile ierarhice proprii. Codul Otokogi fusese dat uitarii, iar in loc ramasesera doar droguri si gloante. Inspirata de Legea Rico din Statele Unite, Legea impotriva criminalitatii organizate din 1992 a declarat ilegale organizatiile Yakuza in functie de numarul fostilor condamnati angajati in cadrul fiecareia. Legaturile cu politia au fost taiate. Potrivit lui Masatoshi Kumagai, un lider aflat in plina afirmare al Inagawa-kai, grupare ce "vegheaza" asupra jumatatii de sud a Tokio-ului, "vechile valori slabesc pe zi ce trece. Ele includ Ninkyo, un cod cavaleresc al lumii interlope, inspirat de Bushido, codul samurailor, a carui valoare centrala este Jingi - bunatatea si dreptatea -, obligatia morala de a-i proteja pe cei slabi, opusul a ceea ce samuraii de azi profeseaza. Oamenii care fac parte acum din lumea interlopa reprezinta tendinta generala intr-o societate care-si pierde valorile traditionale. Putem accepta acest lucru pana la un punct. Ceea ce eu nu pot accepta este faptul ca oamenii se folosesc de numele organizatiei fara a incerca sa devina barbati. 99% dintre Yakuza nu ar trebui sa fie numiti astfel. Le lipseste autodisciplina. Acesti barbati nu au nimic pe dinauntru. Spiritul s-a pierdut."
In opinia redactorului-sef al Jitsawa Jidai, o revista dedicata organizatiei Yakuza, acest fenomen a fost agravat de noua legislatie. "Noua lege nu aduce nici o schimbare, este ipocrita. In loc sa-i opreasca pe Yakuza, le distruge activitatile traditionale si morala, deschizandu-le calea catre traficul de droguri." Ca o completare adusa legislatiei, Ministerul Justitiei a nascocit un program de reintegrare in societate a fostilor Yakuza. Din 1995, cei aflati dupa gratii care promit ca-si vor parasi "familiile" sunt eliberati conditionat. Mai intai trebuie sa fie cuminti in inchisoare, apoi trebuie ca o persoana sa depuna o cautiune pentru ei, dar si ca organizatia mafiota sa autorizeze "demisia". "De fapt, totul tine de vointa fiecaruia", a explicat Yoshida, persoana responsabila cu protectia judiciara si eliberarile conditionate in minister. "Este imposibil pentru un Yakuza sa minta ca a parasit Mafia. Acest lucru i-ar distruge orice sansa in cariera. Este o chestiune culturala, de onoare si de integritate." In Osaka Keimusho, cea de-a doua inchisoare ca marime din Japonia, 800 din 2.300 de detinuti sunt Yakuza. Ei beneficiaza de facilitatile ultramoderne ale institutiei carcerare si au parte de uniforme verzi obligatorii, disciplina militara si munca grea. Totusi, in pofida asprei rutine zilnice, doar 18 fosti gangsteri urmeaza un program de reabilitare. Programul dureaza 5 luni si este structurat in 10 pasi, adica in interviuri de cate o ora in care aspirantul la iesirea din Yakuza (si din inchisoare) trebuie sa-si sustina dorinta de a se reabilita.
Legea pune piedici activitatilor traditionale, motiv pentru care bandele independente nu pot supravietui. In consecinta, ele fuzioneaza cu organizatii mai mari si acest lucru accelereaza un proces inceput in urma cu 30 de ani. La ora actuala, peste 30% dintre fostii membri sunt afliati la cate o organizatie mare. Si, in pofida greutatilor, numarul gangsterilor "rataciti", dar gata sa revina pe drumul Yakuza este in crestere. "Se intorc in organizatii pentru ca nu se pot adapta la viata in societate. Nu au nici un sentiment de vinovatie", spune directorul centrului de reabilitare. Prea multe reguli, prea multe "cotizatii", nici o problema de constiinta. In Japonia, nu parasesti Yakuza pentru ca simti remuscari. Iar cei care pleaca nu devin tradatori. Desi legea impotriva organizatiilor criminale i-a accelerat declinul, sistemul s-a dezintegrat si din interior. Pierderea valorilor, a traditiilor, regulile considerate prea stricte de cei tineri... timpurile eroice s-au dus si Yakuza a incetat sa mai reprezinte un mit. Pentru a-si regasi un pic din splendoarea pierduta si a-si tine membrii pe langa casa, cele trei organizatii principale au acuzat legea ca fiind neconstitutionala in ceea ce priveste dreptul la asociere si egalitatea de sanse in fata legii (un grup antisocial este definit in functie de numarul criminalilor arondati, desi un condamnat care si-a ispasit pedeapsa se presupune ca este "curat"). Deocamdata, ei nu au inregsitrat nici o izbanda. Dar, in pofida "concurentei" facute de gangsterii straini si a tinerilor Yakuza dornici sa-si afirme un soi de independenta, organizatia mafiota este departe de a fi falimentara, iar acolitii nu se grabesc deloc sa plece. (Cifra de afaceri inregistrata de Yakuza este inca de ordinul miliardelor.) Issei Mizuta, "nasul" sarit de 70 de ani, s-a resemnat. "Majoritatea celor mai loiali oameni ai mei se afla la inchisoare, dar eu trebuie sa merg mai departe. N-am muncit nici o zi in viata mea, daca nu pun la socoteala cele opt zile petrecute in inchisoare, asadar nu ma pot bizui pe vreo pensie."
